Stibina, Stibnit sau Antimonit este o sulfura de antimoniu, avand formula chimica Sb2S3. Caracteristic acestui mineral sunt cristalele sale lungi cu o forma acirculara (cristalizeaza in sistem octorombic) cu un luciu metalic si clivaj perfect. Duritatea cristalelor poate fi, in functie de gradul de puritate intre 2 si 4.5 pe scara Mohs.
Stibina se formeaza la temperaturi de 100°C in vene hidrotermale in asociatie cu cuartul si aurul. Practic in conditii de temperatura si presiune extreme, conditii care se gasesc cand se formeaza muntii, magma care iese la suprafata prin respectivele vene se va cristaliza atunci cand va fi o racire brusca de temperatura. Astfel se explica directiile diferite in care au crescut cristalele de stibnit.
Stibnitul are un conținut de cca. 71,4% de antimoniu. Antimonul in natură in stare pura este foarte rar (0,00002% in scoarta terestra).
In industria metalurgică antimonul este folosit ca element de aliaj în creșterea durități oțelului, fiind de asemenea utilizat la baterii, sau în industria semiconductorilor. O alta intrebuintare este in obiecte folosite pentru producerea focului, precum chibrituri sau artificii. In antichitate era folosit chiar si ca rimel, avand un aspect stralucitor.
Principala tara exportatoare de stibina este China. Stibina se gaseste in cantitati insemnate in China, Japonia, Germania etc. In Romania se gaseste in Baia Sprie, Herja si Baiut.
Specimenele de Stibina sunt foarte apreciate si cautate de catre colectionari. Din cauza duritatii sale scazute, specimenele care au toate cristalele intacte (nu sunt rupte) sunt cele mai valoroase.
Stibina se pastreaza intr-un loc ferit de lumina soarelui sau de lumina puternica deoarece aceasta ii poate modifica aspectul lucios al cristalului.