Cele mai “pretioase” moluste

Probabil ati auzit ca in stridii se gasesc singurele geme care sunt produse de o vietate – pretioasele perle. Probabil stiti povestea cu firicelul de nisip care este acoperit de stridie de o mantie de sidef. Ei bine, aceasta poveste nu este tocmai reala.

Deoarece recoltarea excesiva a dus aproape la disparitia molustelor productatore de perle in anul 1800, s-a cautat o modalitate de produce perle intr-un mod sintetic si prima productie de perle de cultura s-a facut prin 1900 in Japonia. Asa cum un safir facut in laborator are aceleasi proprietati ca un safir natural, asa sunt si perlele de cultura, doar ca ele nu sunt produse intr-un laborator ci in ferme (simuleaza procesul natural).

Cum se formeaza perla?

Molusca imbraca un element iritant (care in natura mai degraba este un parazit sau o bucatica de coral decat un fir de nisip) in straturi de aragonit (acelasi compus care creaza calcitul) pe care molusca il ia din apa si il combina cu o substanta organica (Conchiolin). Aceste placi de aragonit sunt intre 300 si 1500 nm si ele formeaza acel strat de sidef care ii ofera luciul specific.

In perlele de cultura se implanteaza de catre om un strat de tesut pe care molusca o va imbraca in sidef.

Tipuri de moluste

Tipul de molusca care produce perla influenteaza culoarea, marimea si calitatea perlei.

Nu te gandi ca daca vei cumpara un kg de stridii o sa gasesti perle in ele, desi teoretic se poate, ele nu vor fi de calitate buna. Stridiile pe care noi le mancam sunt din familia Ostreidae , iar cele care fac perle de calitate sunt din familia Pteriidae si produc majoritatea perlelor de apa sarata. Perlele de apa dulce sunt produse mai degraba de midii.

• Stridiile de perle Akoya (sau Pinctada fucata) se gasesc in regiunea Indo-Pacifica (intre Marea Rosie, Golful Persic si apele Japniei). Ele ating maturitatea la 3 ani, la 7 cm lungime sunt gata de insemintare si primesc una sau doua implanturi (cu cat sunt mai multe implanturi cu atat perlele vor fi mai mici). Sunt lasate apoi sa creasca intre 6 luni si 2 ani (cu cat sunt lasate mai mult cu atat stratul de sidef este mai gros si deci sunt mai calitative perlele). Se recolteaza in sezonul rece cand stridia isi incetineste dezvoltarea rezultand in producerea unui sidef de calitate mai buna.

• Stridiile de perle South Sea (sau Pinctada maxima) se gasesc in nuante de alb si de auriu, sunt mult mai mari, ajungand pana la 30 cm. Cochiile sunt culese de scufundatori de pe fundul oceanelor si sunt aduse in ferme pentru implantarea nuceului. Acestea primesc un singur nucleu, dar el poate fi destul de mare. Dupa implantare sunt puse din nou pe fundul apei pentru 3 luni pentru a se asigura ca stridia accepta nucleul. Apoi ele sunt ridicate la o suprafata mai bogata in nutrienti si cresc intre 2 si 4 ani inainte de recoltare. Daca perla produsa are o calitate foarte buna (o stralucire buna a sidefului) atunci stridia se va mai implanta o data cu un al doi-lea nucleu. Aceasta a 2-a implantare va genera o perla de o calitate inferioara.

• Stridiile de perle Tahiti (sau Pinctada margaritifera) pot sa atinga si ele la 30 cm si sunt cele care produc acele perle mari negre cu luciu multicolor. Stridiile se agata de plasa, ajungand sa existe sute sau chiar mii de astfel de stridii pe o plasa, intr-o ferma. La varsta adulta (2-3 ani) sunt implantate cu un nucleu apoi se da o gaura in ele si se agata pe o ata. Recoltarea se face dupa 18-24 luni. Unele dintre ele pot fi implantate si a 2 sau a 3-a oara, dar calitatea perlelor va scadea.

• Midiile de apa dulce. In principiu sunt doua soiuri principale si hibridele dintre acestea doua: Hyriopsis cumingii si Hyriopsis schlegelii. Aceste midii pot ajunge pana la 13 cm lungime. In salbaticie, micile midii se fixeaza de crabi care calatoresc in amonte, apoi dupa cateva saptamani se desprind si cad pe fundul marii. in captivitate crabii nu se deplanseaza in amonte, astfel ca ele sunt culese de catre scafandii de pe fundul marii. Dupa 3 ani ajung la maturitate. Midiile pot trai pana la 7 ani si pot produce o cantitate insemnata de perle. Unele ferme au tehnologia necesara sa faca o operatie in care se scot perlele produse si sunt introduse alti nuclei. Midiile pot trece prin 3 astfel de operatii de-a lungul vietii lor. De regula recoltarea se face in sezonul rece.

• Moluste producatoare de perle fara sidef (sau calcaroase). Scoicile uriase sau melcii de mare pot produce perle in care aragonitul este asezat diferit asa incat luciul de tip perla dat de sidef este inlocuit cu un luciu de tip portelan. Aceste perle sunt: perle conch (Strombus gigas), perle Taridacna, perle Melo, perle Quahog (Mercenaria mercenaria) si perle scallop.

Este foarte important in zilele noastre ca ferma producatoare de perle sa implementeze tehnici de recoltare durabile, care sa sustina mediul inconjurator si sa ofere sustenabilitate pe viitor. Cultivarea cu succes a perlelor necesita o investitie pe termen lung de timp, bani si multa munca. Productia de perle de inalta calitate este cheia pentru a avea o ferma profitabila si acest lucru se poate face doar respectand anumite norme de bune practici.