Epopeea cautarii zultanitului in Istanbul

Epopeea cautarii zultanitului in Istanbul

Povestea a inceput cu o propunere de a vizita Istanbulul de Pasti, venita cu cateva zile inainte. Istanbul = Turcia = Zultanit, evident am zis DA.

Pentru ca am tot citit pe internet despre sinteticele din aceasta tara, am plecat pregatita “de lupta”. Mi-am luat refractometrul, lupa, lanterna cu 2 tipuri de lumina si diaspora mea micuta pe care o am de peste 4 ani.

Am plecat la drum increzatoare ca o sa gasesc din plin pietre si ca o sa-mi folosesc “ustensilele” ca sa le triez pe cele naturale de cele sintetice.

Ei bine, m-am inselat cum nu se poate mai tare, dar sa o luam pe rand.

Magazinul de suveniruri din Muzeul Topkapi avea, spre surprinderea mea, bijuterii cu zultanit. “Oau, ce tare!” mi-am zis si l-am rugat pe vanzator sa imi arate una. Mi-a pus in mana un inel cu o ditai caramida foarte stralucitoare… dar nu era nici pe departe un zultanit. I-am spus vanzatorului, descumpanita, ca eu voiam ceva cu zultanit, la care vanzatorul mi-a zis intr-o engleza cu puternic accent turcesc:

– Yes, madam, zultanite, look, si a dus inelul la iesirea din magazin, la lumina naturala de afara iar acesta s-a preschimbat precum calul lui Fat Frumos dupa ce a mancat jeratec, dintr-o culoare portocalie intr-un verde aprins. A fost nevoie sa ii spun de doua ori ca eu caut o piatra naturala ca pana la urma sa spuna ca nu are si am plecat dezamagita din acel magazinas.

Normal ca nu avea piatra naturala, era un magazin de suveniruri mi-am zis si am cautat un magazin de bijuterii.

Magazinul cu cescutele. Am intrat intr-un magazin tare cochet care avea cateva bijuterii cu rubin natural (incalzit si umplut cu sticla, dar natural). Minunat, aici sigur gasesc, imi spun eu, punand mana pe geanta cu refractometrul.

– Aveti zultanit nemontat?

– Yes madam.

Super, am gasit! Si vine la mine cu o farfuriuta cu aceleasi cristale sintetice pe care o pune sub o veioza ca sa ii vad efectul de schimbare al culorii.

– Dar zultanit natural aveti? Insist eu, inca sperand sa gasesc.

– Yes madam, look, zultanite, look.

– Da, dar eu vreau natural, adica din pamant

– Oh, d-ala nu avem, doar asa avem…

– Ok, atunci dati-mi cescutele alea 2  Deh, sa nu zic ca nu ma aleg cu nimic…

Mai merg ce mai merg, trecand pe langa magazinele in a caror vitrine se vedeau acelasi sintetice si ajung la un magazinas mic cu turcoaz si ceva chihlimbar.

– Turkish stone, turkish stone, ma intampina vanzatorul aratandu-mi turcoazul

Poate aici gasesc, imi zic eu deja descurajata. Intru in magazin si pana sa intreb de zultanit, imi dau seama ca o parte din chihlimbarul de acolo era fake si deja parca nici nu mai voiam sa intreb. Intreb totusi de zultanit si, cum ma asteptam deja, imi arata aceleasi blik blikuri de care ma saturasem… ii zis multumesc si ies enervata din magazin.

Am stat doar cateva zile, de Pasti in Istanbul, dar nu am gasit nimic natural nici in Marele Bazar si nici pe langa.

Nu zic ca nu exista magazine care vand diaspora naturala, doar ca e ca si cum ai cauta acul in carul cu fan… Dar nu ma las si sigur o sa gasesc o sursa veritabila.

Regretul meu cel mai mare, surprinzator, nu a fost ca nu am gasit… ci ca nu am avut ocazia sa imi folosesc refractometrul pentru ca fake-urile erau atat de evidente Dezamagire totala – nici fake-urile nu mai sunt ce au fost :))

In concluzie, daca vedeti ceva asa:

Sa stiti ca e sintetic 100% (video facut la Gem Fair-ul din Thailanda la standul unor producatori de astfel de sintetice – simulante pentru alexandrit si zultanit)

Ma voi intoarce in Istanbul si nu ma las pana nu iau si o diaspora naturala!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

TO TOP
X